O îmbinare perfectă între solemnitatea regală și firescul vieții umane – așa s-a simțit, așa s-a văzut.
A fost regină – prin voia lui Dumnezeu, dar și mamă, bunică, străbunică, credincioasă, iubitoare de flori, de animale…
Dincolo de solemnitatea și rigiditatea întregului desfășurător al funeraliilor Reginei Elisabeta a II-a, am putut simți emoția din spatele unor imagini atât de firești.
Imaginea buchetului de flori culese din grădina reginei, în mijlocul căruia era atașată o notiță simplă, scrisă de mână de către un fiu pentru mama lui…
Imaginea cu Emma, poneiul favorit al Reginei, așteptând trecerea cortegiului funerar…
Imaginea cu Muick și Sandy, câinii reginei, în fața Capelei St. George…
Imaginea tuturor celor prezenți alături de familie la Abația Westminster intonând imnul preferat al reginei: “The Lord’s My Shepherd” (Domnul este Păstorul meu – Psalmii 23)…
Imaginea în care bijutierul coroanei ridică sceptrul, globul și coroana de pe sicriul reginei…
Apoi, imaginea sicriului coborât în criptă… însoțită de cuvintele Regelui David din Psalmul 103:
“Omul – zilele lui sunt ca iarba,
și înflorește ca floarea de pe câmp!
Când trece un vânt peste ea, nu mai este
și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.
Dar bunătatea Domnului ține în veci
pentru cei ce se tem de El
și îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor (…)”
Înmormântarea se încheie cu imaginea unui cimpoier, interpretând tradiționalul bocet “Dormi, dragă, dormi”, al cărui sunet se estompează în timp ce pașii lui se îndepărtează…
𝐑𝐞𝐠𝐢𝐧𝐚 𝐄𝐥𝐢𝐬𝐚𝐛𝐞𝐭𝐚 𝐚 𝐈𝐈-𝐚
(𝟏𝟗𝟐𝟔 – 𝟐𝟎𝟐𝟐)
Sursă imagini: BBC
lidiaposteuca.wordpress.com 